RADU BOTEZATU1 , C. CALOTA1, CHO MAN GIL2
1Universitatea Bucuresti, Departamentul de Geologie si Geofizica, Romania
2Universitatea Kim Ir Sen din Pyongyang, Departamentul de Geologie, R.P. Coreana
(REZUMAT)
Scopul acestui articol este de a atrage atentia asupra catorva proprietati
ale gradientului vertical al campului magnetic, marime putin folosita pana
in prezent in geofizica.
Sunt examinate cele doua posibilitati cunoscute de deeterminare a acestei marimi
particulare: determinarea directa cu ajutorul gradientmetrelor si determinarea
indirecta, prin calcul, plecand de la harti ale anomaliei campului magnetic.
Studii efectuate asupra catorva modele teoretice si rezultate practice au pus
in evidenta doua concluzii principale care merita a fi consemnate: (1) deoarece
variatia gradientului vertical al campului magnetic in raport cu altitudinea
este foarte rapida, determinarea acestuia cu ajutorul gradientmetrelor aeropurtate
fixeaza inaltimea de zbor la o valoare care este probabil de acelasi ordin
de marime cu a adancimii corpurilor geologice pe care dorim a le pune in evidenta
si (2) capacitatea de separare a efectelor individuale, generate de diferite
surse geologice si masurate ca anomalii cumulate ale campului magnetic, este
asigurata daca acestea sunt spatiate cu o valoare care nu depaseste cu mai
mult de 50% adancimea lor.
Cuvinte cheie: gradient vertical, gradientmetru, determinare directa, determinare indirecta, separare surse, limite laterale, variatie pe verticala.