CRISTIAN SUTEANU
L'Institut de Géodynamique, Bucarest
FRAGMENTAREA – FENOMEN, INSTRUMENTE, SENSURI
(Rezumat)
lucrarea abordeaza problema aspectelor de autoorganizare evidentiate experimental
in cazul proceselor de fragmentare, cu implicatii majore in geodinamica. Aceste
aspecte sunt discutate in lumina rezultatelor obtinute de noi si de alti cercetatori
in laborator sau in teren. Accentul este pus pe formularea unor intrebari fertile
in abordarea unui fenomen inca putin inteles. Exprimate in termenii contextului
experimental care trebuie generat si al instrumentatiei necesare pentru evaluarea
rezultatelor, aceste intrebari au si rolul de a oferi o orientare in domeniul
modelarii. Sunt discutate metode de analiza si modele de fragmentare ce se
dovedesc promitatoare pentru incercarile de intelegere a modului in care apar
corelatiile enuntate. Acestea sunt de un tip particular, constand dina cumulari
de fragmente pe anumite intervale, corelate, de dimensiuni. Este emisa ipoteza
existentei unui mod elementar de divizare, ce consta dintr-un proces dihotomic,
care ar sta la baza proceselor de fragmentare de diferite naturi si ar implica
proprietatile discutate ale distributiilor fragmentelor dupa dimensiuni. Intr-un
context dedicat ridicarii de probleme, este subliniat rolul unitatii experimentale,
al evolutiei in gradient si al starilor critice in generarea proprietatilor
in cauza. Bazandu-se pe lucrari care prezinta detalii asupra aspectelor examinate
aici, articolul de fata contribuie la conturarea unei imagini de ansamblu asupra
manifestarilor de autoorganiazre implicate in procese de fragmentare, abordand
tema profunda a alegerii unei abordari adecvate complexitatii fenomenului.
Mots-clef: fragmentation, auto-organisation, sinergie, modèle dichotomique,
irreversibilité.