REZULTATE

Etapa finală (2013)

Obiective:

• Aplicarea modelului la evenimente in timp real

Activităţi realizate:

• Studiul evenimentului asociat CME din 15 februarie 2011 cu obţinerea unei probabilităţ de producere a furtunii de 10%
• Realizarea paginii web cu baza de date de CME studiate.

Etapa III (2012)

Obiective:

• Determinarea direcţiei de propagare şi a vitezei reale a CME associate cu erupţii solare folosind datele STEREO. Înţelegerea mai profundă a mecanismelor de declanşare a CME utizând date noi.
• Dezvoltarea unui model empiric pentru îmbunătăţirea prognozei momentului de sosire al CME associate cu erupţii solare la Pământ.

Activităţi realizate:

• Studiul regiunilor sursă, reconstrucţie 3D
• Determinarea proprietăţilor cinematice ale CME: viteza reală, direcţia de propagare etc., prin aplicarea diferitelor metode de reconstrucţie. Compararea acestor valori cu valorile înregistrate la bordul misiunilor din vecinătatea Pământului
• Analiza furtunilor geomagnetice produse de aceste CME pe baza variaţiei indicilor geomagnetici.
• Dezvoltarea unui model empiric de predicţie a momentului de sosire a CME la Pământ, pe baza rezultatelor obţinute în anii anteriori şi luând în considerare condiţiile interplanetare.

Rezultatele au fost prezentate la diverse manifestări ştiinţifice şi publicate în reviste de specialitate (vezi lista de la publicaţii).

Etapa II (2011)

Obiective:

• Întelegerea mecanismului de iniţiere a CME geoefective
• Determinarea corelaţiilor dintre semnăturile lor solare, in-situ şi a răspunsului geomagnetic
• Analiza CME din era STEREO (2007-2010)

Rezultate obţinute

• 25 furtuni geomagnetice majore (Dst < -150 nT) au fost observate în intervalul 1996-2008 şi au fost asociate cu CME-uri. 57 de CME-uri ar fi putut produce aceste furtuni. Aceasta înseamnă că multe din aceste CME-uri au interacţionat în spaţiul interplanetar şi au ajuns la Pământ ca un eveniment complex (vezi baza de date).
• S-a calculat viteza de deplasare a acestor CME-uri către Pământ,
• S-a comparat timpul de deplasare obţinut din aceste viteze cu cel obţinut din vitezele proiectate măsurate din imaginile de la LASCO cu timpul real de propagare, şi s-a observat că cea mai bună corelare a fost obţinută cu vitezele proiectate. Aceasta a condus la concluzia că CME-urile se propagă cu aceeaşi viteza în toate direcţiile şi e posibil că ceea ce vedem în imagini să fie şocul care precede un CME.
• S-au analizat diverşi factori de corelaţie. Corelaţia dintre viteza ICME-urilor şi Dst a fost mică. Cea mai bună corelaţie a fost găsită între Dst şi Bz măsurată cu 2 ore înainte de minimul Dst. O corelare foarte mică a fost găsită între Dst şi densitate, temperatura ICME-ului.
• Doar 3 dintre cele 57 de CME-uri au fost asociate cu cutremure solare (Besliu-Ionescu et al. 2011) implicând faptul că nu există nici o corelaţie între CME-urile ce au produs furtuni majore şi cutremurele solare.
• La minim de activitate solară (2007-2010) au fost observate 21 de ICME-uri ce au ajuns la Pământ, dintre care doar 11 au produs furtuni geomagnetice minore şi moderate (Dst între -80 si -30 nT). Corelaţia dintre diverşi parametri ai ICME-urilor şi Dst a fost foarte slabă. O corelaţie mai bună s-a observat între minimul Dst şi viteza ICME-ului măsurată cu 3 ore înainte. Energia cea mai mare de la ICME a fost injectată în magnetosferă în faza principală a unei furtuni geomagnetice. Curenţii de mare viteză au jucat un rol important în producerea acestor furtuni (Maris et al. 2011).

Etapa I (2010)

Obiective:

• Analiza evenimentelor CME istorice, associate cu eruptii solare, care au produs furtuni geomagnetice puternice în perioada 1996 - 2008.

Rezultate obţinute

• Alegerea evenimentelor solare utilizând imagini/filme disponibile on-line.
• Iniţierea paginii web a proiectului
• Întocmirea unui catalog al CME geoefective în perioada 1996 - 2008 comparând: semnătura lor aproape de Soare (regiunea sursă, viteza, masa, energia cinetică etc.), semnăturile în vecinătatea Pământului (viteza, orientarea câmpului magnetic, densitate, temperatură etc.), răspunsul geomagnetic (indicii Dst).